Timp


Ce s-ar mai putea spune despre timp? Oamenii au dezbatut conceptul secole de-a randul, de la consideratiile frivole de pana la Einstein si pana la noua perspectiva originand in teoriile despre relativitate. Banuiesc ca “paradoxul gemenilor” nu este un mister in ziua de astazi. Asadar, pare ca orice as adauga ar fi superfluu. Astfel, voi trece momentan la un alt punct, incununarea idealurilor umane, calatoria in timp.”Nu pot comite arbitrariul de a pretinde ca stiu ce se intampla in constiinta oamenilor”, afirma Camil Petrescu, si ii reiterez pozitia ori de cate ori pot. Totusi, nu cred ca risc sa comit o eroare atunci cand afirm ca oamenii au fost profund fascinati, surescitati de posibilitatea calatoriei in timp. Dar care este adevaratul motiv pentru care ne dorim aceasta? Se teoretiza ca aceasta joaca cu temporalitatea ar putea avea implicatii uriase asupra prezentului, ar putea schimba definitiv realitatea. Cu toate acestea, teoria string-urilor si constientizarea existentei unei infinitudini de universuri rezolva problema aceasta. Dar cele mentionate anterior nu rezolva o alta nelamurire, referitoare la atractia exercitata de posibilitatea de a calatori in timp atunci cand nu se stia ca implicatiile majore pot fi evitate? Mai mult decat toate celelalte, un singur lucru a dus la nasterea acestui concept. Nici curiozitatea, nici dorinta de aprofundare a intelegerii lumii, nici nimic altceva ce poate fi considerat pozitiv. Adevaratul motiv ce sta in spatele dorintei de a manevra timpul este mandria. Omul nu poate accepta faptul ca nu poate controla timpul. Trecerea inexorabila a timpului este dispretuita – incapacitatea noastra de a opri timpul, de a-i opri macar efectele ne face sa dorim de asemenea nemurirea? Cine ar dori sa traiasca vesnic? Cine ar dori sa fie inconjurat de inca o generatie de delasatori, de ignoranti? Ceea ce ne impulsioneaza este ambitia, ambitia de a ne dovedi superioritatea, de a dovedi prevalenta elementului uman. Este mai mult decat speciism, este mai mult decat umanism, este o mandrie dusa la extrem. Nu consider ca mandria este un defect, ci dimpotriva. Cu toate acestea, mandria unei rase este un lucru intempestiv, de-a dreptul de evitat. Oamenii vor incerca mereu sa detina controlul – nu vor reusi intotdeauna, dar dorinta ramane. Va fi vesnic acolo, va arde in cea mai intunecata noapte, in cel mai fierbinte desert, in cel mai izolat loc din Universul acesta sau din altul. Dar cine imi poate dovedi ca este un lucru bun? Kant afirma ca atunci cand ne luam un reper moral, acesta trebuie sa fie valabil pentru toti. Astazi, un reper moral adoptat in unanimitate de un numar totusi restrans de oameni este considerat a fi litera de lege.
Inchei cu motto-ul volumului “In marea trecere”, de Lucian Blaga, amarnica revolta impotriva timpului, fresca a limitarii omului in fata maretiei naturii, dovada a luptei noastre perpetue de a ne depasi conditia, caci intr-adevar omul e o fiinta tragica..

“Opreşte trecerea, Ştiu că
unde nu e moarte nu e nici iubire -,
şi totuşi te rog: opreşte, Doamne,
ceasornicul cu care ne măsuri
destrămarea.”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s